Business mindset
Social media e canal de distribuție. Niciun cont nu-ți aparține.
Bună, sunt Teo,

Un marketer digital interesat de lumea dinamică a business-ului. Te ajut să diversifici oportunitățile de vizibilitate în online, să îți lărgești pâlnia de potențiali clienți și să optimizezi sustenabil ratele de conversii.

Poți investi luni sau ani într-o comunitate, oricât de mică, pe care o consideri a ta. Singurul lucru cert e că nu deții infrastructura prin care ajungi la ea. Iar povestea cu Daily Culture, hype-ul pe care l-am trăit timp de 30 de minute, urmat de blocarea contului de Instagram, e un exemplu foarte bun.

Cum am ajuns să fac o colaborare cu cei de la Daily Culture? 

Prin oameni. Printr-un OM bun, un om-umbrelă l-aș numi eu, care înțelege și vede dincolo de o discuție sau tranzacție (de orice fel) tranzitorie. Omul Teona care dezvoltă comunități și creează contexte în care face loc altora să strălucească și face rost de ocazii care să conecteze oameni cu folos.

O lună jumătate a durat de la primul gând de colaborare până la concretizarea unei postări dragi mie pe contul de instagram Auto Big. La ea am lucrat trei oameni - că am avut nevoie de brainstorming intern să vedem ce punem la înaintare, de un articol bun scris în categoria noastră de Povești pe roți, de research pe practicile bune ale celor de la Daily Culture, de brief pentru grafică, de vizualul în sine, de propuneri pentru textul din caption.

De ce a însemnat atât de mult pentru mine?

Am investit timp, resursă și entuziasm în această colaborare nu pentru că am vrut să văd câte mașini vindem prin prisma vizibilității extra pe care am putea-o primi, ci pentru că am vrut să luăm parte activ la conversații despre industria în care lucrăm, punându-ne lentile care includ și repere culturale sau istorice. 

Și pentru că-mi place să ne implicăm ca firmă în tot felul de evenimente și campanii care se duc dincolo de comerțul cu mașini: business local, lectură, mișcare, oameni care fac o diferență în ecosistemul din care fac parte. 

Ce înseamnă, de fapt, să colaborezi în social media? 

Câteodată, în spatele unui conținut care se consumă în câteva secunde pot sta săptămâni de muncă. La fel de grea e și decizia de a te alătura unui anume brand pentru că trebuie să găsești un punct comun între două lumi care, la prima vedere, nu se suprapun deloc.

Pentru mine, să folosești influenceri sau micro-influenceri pentru a crea conținut de vânzare reprezintă o acțiune trunchiată. Ai nevoie de sens - sens pe care îl construiești prin argumente - argumente pe care le generezi prin contexte descrise, consecințe explicate și povești construite cu substanță.

Iar business-urile tradiționale, nu cele create pe trend (deși unele pot face cifre frumoase și așa), au, după mine: 

  • responsabilitatea de a gândi pe termen lung din respect pentru oamenii care le-au acordat votul de încredere devenindu-le clienți;
  • nevoia de luciditate comercială de a incorpora tehnologie când e necesar, de a alege rațional în ce arii să-și cheltuiască banii de vizibilitate;
  • nevoia de coerență pentru a nu arunca la coș valorile după care au crescut, de dragul viralității.

O colaborare bună ar trebui să lase ceva în urmă pentru toate părțile implicate: pentru branduri, pentru creatorii de conținut dar, mai ales, pentru oamenii care o urmăresc.

Dar cât de mult din ceea ce construim în social media este, de fapt, al nostru? 

Long story short: La ora 12 s-a publicat caruselul nostru pe Daily Culture, am primit tag, iar like-urile au început să curgă. 30 de minute mai târziu, Instagram ne-a cerut să demonstrăm că suntem oameni reali. Prin selfie video. Apoi tăcere. Contul s-a blocat. 

Nu știu dacă verificarea a avut legătură cu activitatea din jurul postării sau dacă a fost o simplă coincidență. Platforma nu ne-a explicat motivul. Știu doar că, după ce am trecut prin verificare și am schimbat parola, am deschis profilul Auto Big și am văzut: zero postări, zero urmăritori, zero conturi urmărite.

O muncă întreagă în 2,175 de postări, redusă la triplu de zero :) A urmat o oră plină de frustrare personală, apoi de resemnare. În fond și la urma urmei, cu ce drept spun că ne aparținea? Plăitm chirie unei platforme create să adune atenția oamenilor. Atât. Restul e amăgire. 

Followbase-ul nu este același lucru cu accesul la audiența din social media. Poți avea 10,000, 50,000 sau 100,000 de urmăritori, dar nu ai garanția că vei putea comunica oricând cu ei. 

Distribuția depinde de reguli pe care nu le controlezi: de la algoritmi, la politicile platformelor, la verificările automate și suspendările aferente.

Investiția e reală, implici oameni (fac parte încă din categoria celor care hulesc agenții AI care tind să fie folosiți să înlocuiască judecata), gândire, planificare și strategie, de multe ori, chiar dacă în ultimul an jumătate pare că doar trendul apărut de nicăieri atrage atenție. Dar infrastructura NU e a ta.

Owned media versus rented media

Lecția principală? Comunicarea unui business nu ar trebui să pornească în social media, ci pe website, iar de acolo, să fie convertit în formate diverse pentru platformele pe care le folosește.

Există owned media și rented media. 

  • Prima cuprinde activele strategice: alea ți-s website-ul propriu, oamenii cărora le trimiți un newsletter și relația old-fashioned cu clienții, unu-la-unu.
  • A doua cuprinde spațiile în care comunici în condițiile stabilite de altcineva, precum platformele de social media.

Sigur că niciun canal nu este dat. Un website și un CRM pot cădea, un email poate ajunge în spam, un telefon poate ajunge la blocked. Dar există o diferență între a avea propria bază de contacte și a depinde de o platformă pentru a putea ajunge la oamenii care au ales să te urmărească.

Ce concluzii am tras dintr-o postare care aproape ne-a costat contul? 

  1. Să nu confundăm vizibilitatea cu stabilitatea. O postare poate avea rezultate excelente și, în același timp, să scoată la iveală vulnerabilitatea canalului.
  2. Nu deținem platformele. Dar putem construi relații care le supraviețuiesc.
  3. Chiar dacă ar fi să ne pierdem munca pusă într-un canal de comunicare, ne rămân experiența, footprint-ul pe care l-am păstrat în exceluri, concluziile trase din testările efectuate și satisfacția că am pus și inimă, și minte, în tot ce am construit până în prezent.

Mai multe articole